acum citeşti...
ganduri

Si inca scriu

Si inca scriu. A avut blog-ul o pauza, mai lunga ce-i drept. Dar de fiecare data, revin cu cate un text din asta mai melancolic, mai trist. Nu mereu vezi viata in roz.

Sunt obisnuit cu zilele nefaste inca de mic. Si ma gandesc, ca este bine, pentru ca, te maturizezi pe parcurs. Dar pana cand te maturizezi?

Mai am mii promisiuni de respectat, o multime de lucruri neterminate au trecut pe langa mine cum trece valul peste nisipul stingher. Nu, nu am de gand sa-mi plang de mila. Desi vreau sa subliniez, ca momentan nu sunt fericit cu ceea ce se intampla cu mine. Stiu care-i scaparea, dar la ce bun. Monotonia isi spune cuvantul. Si m-am saturat sa ma trezesc la ora la care multi isi termina orele la facultate. M-am saturat sa nu fac altceva decat, munca, pat, munca, pat. Dar ce sa ii faci, viata cere multe sacrificii.

Nu stiu de ce scriu aceste randuri dar nu ma pot opri. Si stii ce mai e culmea? Ca nu stiu pentru cine scriu exact. Pentru ca, dupa cate vezi, cititorii mei nu mai sunt, din cauza inconstantei cu care scriu. Poate scriu doar pentru eliberarea presiunii din launtrul meu. Sau poate scriu pentru acel cititor pe care inca il caut. Acel cititor care se trezeste dis de dimineata si ma citeste ca pe o Biblie. Acel cititor care se aboneaza la feed-ul blog-ului pentru a sta la curent cu ceea ce mai debitez. Dar eu nu sunt curva publicitara ca sa atrag asemenea audienta. Cei care au ceva de spus, au si vizitatori. Eu deocamdata ma consider un scriitor monoton si anost caruia nu i-ai da atentie nici daca ar fi fiul lui Eminescu.

Si ce daca? Imi place sa scriu, si asta o sa fac pana cand voi avea un sange curgand prin vene.

Astazi a fost si concert ‘Nimeni Altu’, dar nu am ajuns. Firar mama ei a dracu de munca. Ma gandesc ca a fost o atmosfera incendiara. Imi place tipul, albumul lui, desi old acum, inca ma atrage. Are acel ceva care nu ma face sa ma despart de el cu una cu doua. Pacat ca n-am ajuns, dar, ba, daca citesti aici sa stii ca te-am sustinut prin campania ta de a strange bani pentru un nou album si mi-am cumparat acel pachet de remix. Sunt super. Sari cu albumul, cat mai repede.

Sa revin, la ce anume? Nici eu nu stiu la ce as vrea sa revin. Mi-as dori un „Back up” nu cu mult timp in urma. Cand viata mea capata sens pe zi ce trecea. Dar acum, ce fac? Traiesc, ar spune unii mai curajosi. Traiesc, dar nu traiesc nici clipa, dar nici viata. Dar totusi traiesc ceva, si pare mai degraba o iluzie. Ba’ dar stiu ca debitez prostii. Dar debitatul asta ma scoate din starea’n care sunt. Mai ales cand voi astepta pareri la cele scrise aici, iar daca nu apar, ma voi simti ca si acum. Prost!

Vioara capitanului suna ragusit, cu pasi mariti, timpul se departeaza, arcusul se incovoaie sub presiunea capitanului, cantand un Do Major, acesta forteaza nota, si arcusul cedeaza.

Ma simt de parca as trai aceeasi zi in continuare. Si nu, nu este corect. Pentru ca viata este menita sa o traiesti si sa fie altceva in fiecare zi. Am nevoie sa imi reincarc bateriile. Nu ai ghicit, nu este vorba de somn. Vreau doar sa plec…

Sa plec si sa fiu lasat singur. Doar eu si eul meu. Sa discutam indelung si sa punem viitorul la cale. Pariez ca el are foarte multe sa-mi spuna, deoarece nu am mai vorbit de foarte multa vreme. Si stiu ca-l doare, stiu ca este sufocat, ca se zbate mereu ca o balena micuta, esuata la mal. Sper doar sa il pot ajuta sa-si revina.

Capul imi vajaie. Imi cade greu, cedez…

Asa cum cedez aceste ganduri spre citirea ta, asa imi cedeaza sufletul cat si creierul. Adevarul este ca, mi-a disparut piatra pretioasa ce statea pe piedestal. Sufletul meu tanjeste dupa ‘coroana’ pierduta. Dar aceasta s-a stins, cu timpul, s-a degratat, si s-a spart in mii de bucatele. Sa nu vii sa ma intrebi ce s-a intamplat cu ea, pentru ca s-a risipit tocmai din cauza TA!

Nimeni nu ma poate schimba….

Obisnuiam sa spun si sa cred. Dar dupa atata amar de vreme mi-am dat seama ca, sunt usor de schimbat. Ma schimba orice acum. Pana si o melodie mai trista, ma schimba. In felul ei. Dar tin sa-ti multumesc TIE, ca am avut ce invata si ca m-ai facut cu adevarat om. M-ai facut sa fiu ceea ce sunt astazi, un om in toata firea. Un om cu minte de copil. Inca ma simt si ma vad copil, cu toate ca sunt adult acum, maine, peste 10 ani. Iti multumesc, ca te-am gasit, si ca mi-ai oferit atat de multe lucruri. Dar din pacate, nu toate lucrurile bune dureaza mult…

Si sunt nevoit sa termin acest roman, aceasta fila este testamentul meu. Nu te voi uita in veci!

Iarta-ma!

Anunțuri

Discuție

Un gând despre &8222;Si inca scriu&8221;

  1. Timpul trece si-nveti incet sa eviti capcanele,zilele-s cand goale cand pline…fa-ti treaba uita ca e greu!

    Scris de MA SIMT VERITAS! | 16 Aprilie, 2010, 6:41 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: