acum citeşti...
ganduri

Misjudged

Dezamagire…

Mergea chinuit, ca un peste pe uscat, ca un om lovit de toate bolile din lume. Nu vedea mare lucru in fata si chiar nu se chinuia sa inteleaga ce se ascunde dincolo de ceata asta imensa. O ceata atat de densa incat o puteai taia cu sabia… Teleghidat parca, ca un robot care prinde viata, se catara pe itele lumii printre multime fara sa stie incotro se duc acestea. Nu stia si nici nu vroia sa stie unde va ateriza. Cu pasi mici si gravi, deranja apa ce se stranse in mici baltoci, facandu-le sa tresara ca mii de cioburi ce cad pe pamant si propaga o unda sonora. Se gandea la ceva, era tulburat, inchis in carapacea lui de kevlar, nu dorea sa aiba niciun fel de contact cu ceilalti. Reflecta la ceea ce stia deja…

Ridicandu-si capul dintre multime si griji, observa o raza de lumina intre aceea ceata densa. Dintr-o data, s-a luminat, de parca a gasit ceea ce cauta, de parca toate grijile sale s-au risipit precum norul de dupa furtuna. Se gandea la diferite chestii bune, incerca sa ajunga cu privirea pana acolo insa nu putea si alege sa alerge, ca un ogar campion la 1000 m. Alerga din ce in ce mai tare si nu simtea ca hainele incepeau sa se sfasaie dupa el in timp ce el despica ceata cu dinamica lui. Ajunsese la pielea goala si nu se simtea descoperit deloc. Avea un singur tel: sa ajunga la aceea raza. Cand se opri la sursa, isi simti ligamentele amortite, si cazu prabusit parca secerat de o boala crunta.

D E Z A M A G I R E

Statea scris pe un mare perete de sticla, luminat ici si colo de cateva faruri puternice. A ajuns acolo. Cu toate greutatile si grijile, cu toate nebuniile, emotiile, parerile de rau, cu tot ce inseamna el si totusi nu asta este ceea ce cauta. A ajuns acolo. Dar ce folos, cand el cauta lucruri sfiinte, lucruri care intregesc eul propriu, care te fac sa te simti altfel decat esti, nu un robot, nu un mecanism. Dezamagit de rezultat, dezamagit de cei de langa el, dezamagit de situatia in care se afla, dezamagit chiar de el insusi pentru risipirea ultimei farami de energie pentru a ajunge la acest raspuns… Si ce folos?! Prabusit fiind, in genunchi, incerca sa isi explice, de ce aceasta solutie, de ce acest raspuns. Da, a dezamagit multe persoane dar cu toate astea a gasit o cale de a le impaca. Da, a dezamagit rezultatul viitorului si prezentului, dar inca mai avea puterea de lupta. Da, a fost dezamagit de mai multe persoane decat dezamagise el vreodata si totusi acele persoane nu si-au dat seama sau probabil nu au vrut sa dea socoteala unui om ce oferise totul, un om acum cu portile inchise; lacatul pus, usa ferecata parca de prea mult timp.

Dezamagit… si raspunsul care il gasise nu ii se mai parea absurd acum, simtea de parca acesta era cuvantul, emotia, trairea, pe care o cauta de mult timp. Isi da seama acum, cata lume l-a tradat si l-a dezamagit profund, incat renunta sa le mai acorde credit, ca un „The end” din filmele lui Stanley Kubrick.

„-Nu va voi mai crede, fiinte de lut ce sunteti! Dumnezeule, cat amar.”

Anunțuri

Discuție

2 gânduri despre &8222;Misjudged&8221;

  1. Profund ! Mie-mi place mult. As vrea sa ai mai multe posturi de genul acestuia !

    :*

    Scris de Miki | 16 Ianuarie, 2011, 10:57 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: