acum citeşti...
ganduri, poveste

Pilonii de sustinere – Partea unu

Şi nu se apropia de mancare nici pentru a îi simţi savoarea. Nici măcar nu pusese mâna pe tacâmuri. Oare la ce se gândea? Ce anume îl făcea să nu aibe poftă de mâncare? Duse mâna la buzunarul de la piept, scoase o poză. „O sa mă întorc la tine cât de curând!”, parcă îl auzeai şoptind asemenea cuvinte, precum vântul care bate puternic într-o seară de octombrie, şopteşte cuvinte proaspete printre scândurile unei căbănuţe de munte.

Rămase ceva timp cu ochii aţintiţi în aceea poză. Cineva îi ceruse sarea, însă el, nu băgă de seamă. Era foarte afundat în memoriile sale, vizuale, auditive, precum un poet nebun ce a trăit toată viaţa cu nasul în cărţi. „Mă scuzaţi, nu eram atent.” şi întinse sarea spre o domnisoară cu forme ondulate, ochii mici, bulbucaţi şi negrii. „Ce făptură frumoasă” zise el, fără să îşi dea seama că o zisese cu voce tare. „Mulţumesc frumos” urmă domnisoara.

Acest moment îl facu şi mai mult să fie inactiv, ca un nebun într-o stare de pierdere de sine. Întinse o bacnotă pe masă, se ridică şi îi sărută mâinile domnişoarei cu sarea. „Să aveţi o viaţă plină de bucurii”. Şi plecă, în timp ce, ea rămase cuprinsă de o emoţie puternică.Se vedea faptul că pe oriunde trecea, lăsa în locul său, o linişte şi o pace sufletească de nedescris.

Mergea singur, cu rucsacul în spate, pe marginea drumului şi nu îl deranja niciodată farurile vreunei maşini mai tupeiste care trecea seara pe lângă el. Mergea zile şi nopţi întregi şi avea o mie de gânduri care se jucau în capul său precum doi copilaşi neastâmpăraţi. Ştia că trebuia să ajungă undeva dar promisese că se va întoarce. A luat din nou poza. Privind-o, o lacrimă îi parcurgea întreg obrazul stâng în timp ce, sărută poza şi o puse la loc sigur, într-o cutiuţă de metal, care din cauza timpului care se depuse grav, avea acum pete de rugină. „Da, rugină. Exact asa mă simt şi eu acum. Ruginit pe dinăuntru dar impecabil pe dinafară. Cred că aşa am fost dintotdeauna!”

Călătorea, în timp şi în spaţiu, simţea frigul de fiecare dată când tu poate simţeai căldura dacă erai în locul său. Ceva nu era în regulă. Luase decizia să fugă fără a o consulta cu nimeni şi îi părea rău acum pentru că lăsase în urmă nişte piloni de susţinere emoţională şi morală. Prietenii săi. Doar pentru ei făcea acest drum acum. A spus-o de atâtea ori: „o să mă întorc.”. Şi chiar nu minţea. Rătăcind pe drumuri mici, înguste, late, prăfuite sau înalte, nu obosea niciodată. Atât timp cât avea un singur obiectiv, avea să îndure totul până v-a ajunge acolo. Era ambiţios. Perfecţionist? Da, în rucsacul său nu găseai niciodată lucrurile deranjate. Totul avea locsorul său în care era aranjat cu migală. Până şi felul în care se îmbracă sau arată il interesa foarte tare. „O primă impresie o faci numai prin cum arăţi. Aşa funcţionează lumea în ziua de azi deşi, e foarte greşită mentalitatea.”. Petrecea ceva timp ori de câte ori avea ocazia să se uite în oglindă şi să se aranjeze pentru o nouă zi. Chiar dacă nu întâlnea pe nimeni, lui tot îi păsa de el însuşi.

Găseşte un lac cu apă sărată, îşi adusese aminte imediat de fata din cafenea. Se dezbracă lăsând totul în urma sa, aranjat. Îşi lăsă capul pe spate pentru a simţi căldura soarelui şi se lăsă purtat de moment, sărind în apă. Din buzunarul hainei sale, o cutiuţă ruginită şi desfacută se prelingea afară, înăuntru, o poză. O poză cu un loc plin cu iarbă şi cu copii. Mari, mici, fete, baieţi.

După o bună bucată de vreme, ieşi din apă şi văzând poza, exclamă: „Pilonii de susţinere emoţională. Nu mai este mult! O să fim din nou o mare familie şi o să avem grijă unul de celalalt exact ca pe vremuri. Vă iubesc pe toţi.”

Se îmbrăca, sărută poza încă o dată şi plecă din nou la drum, învăluit în praful ce se ridica falnic, totul devenea fad, de un galben închis şi nu îl mai puteai vedea decât îndepartandu-se….

Va urma…

Anunțuri

Discuție

8 gânduri despre &8222;Pilonii de sustinere – Partea unu&8221;

  1. Ceva de genul „Umblu teleu”.
    Vreau continuareeeeea!

    Scris de Amy | 18 Aprilie, 2011, 11:16 pm
  2. teleleu*
    Ma scuzati!

    Scris de Amy | 18 Aprilie, 2011, 11:17 pm
  3. o sa vina continuarea probabil maine seara :D. ma bucur ca ti-a placut!

    Scris de 1ceb0x | 18 Aprilie, 2011, 11:49 pm
  4. este un sentiment placut,sa stiu ca dupa ce ai scris aceste randuri si ti-ai hranit sufletul ai pus mana pe tacanuri:)…scrie in continuare pentru ca e minunat cum transformi un sentiment real intr-o poveste in care tu dictezi finalul…somn usor:*

    Scris de gabriela | 19 Aprilie, 2011, 12:07 am
    • multumesc gabitu :*. am sa scriu atat timp cat voi avea pasiune pentru asta. si pasiunea nu moare repede. se transforma in hobby. te pup

      Scris de 1ceb0x | 19 Aprilie, 2011, 9:37 pm
      • inca mai astept partea a doua…si stiu ca ai scris-o sau cel putin ai inceput-o:)…sper ca nu esti sup pe mne:(…te sun maine:*

        Scris de gabriela | 7 Mai, 2011, 11:43 pm
  5. Ai zis ca vine partea a doua si n-a mai venit!!! 😛

    Scris de Amy | 7 Mai, 2011, 11:03 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: