I'll streets blue

And he wasn’t doing anything really, just lived the life how it was. It took every part of it and destroying it, trying to understand the meaning of it. It was hard, he knew that. But at least he was making its way out of the ordinary. Not with his appearance, because frankly, he never … Continuă lectura →

Plutind catre rasarituri infinite vad cum ma disip pe toate culorile zarite, ma vad parasindu-mi corpul si aceasta lume, gata sa imbratisez universul, si el pe mine. Vreau sa ma las purtat de un val plin cu toate grijile si framantarile pe care le-am adunat in mine ca un cufar cu fundul spart. Deja ma … Continuă lectura →

Radioul il trezeste. Ceva fara sens se aude din difuzorul mic si prafuit. Inca incearca sa isi revina, se da jos din pat si se indreapta catre baie unde-si spala fata de parca si-ar spala niste rani adanci. Cand isi deschide ochii deja se vede tragand pantalonii pe el si o haina. Totul se petrecea … Continuă lectura →

Mergea invaluit de o mantie protectoare, care, il ferea de orice picatura de ploaie. Nu stia dar ploaia isi facuse aparitia in preajma sa, insa din cauza protectiei, deasupra lui era soare. Ploaia il ocolea, croiindu-si drum pe alaturi. Scoase cutiuta din buzunar si arunca o privire la dungile sterse de culoare. „Asa cum timpul … Continuă lectura →

Şi nu se apropia de mancare nici pentru a îi simţi savoarea. Nici măcar nu pusese mâna pe tacâmuri. Oare la ce se gândea? Ce anume îl făcea să nu aibe poftă de mâncare? Duse mâna la buzunarul de la piept, scoase o poză. „O sa mă întorc la tine cât de curând!”, parcă îl … Continuă lectura →

„Inca o zi pe aceasta planeta seaca, amice!” Padurea Lucrurilor-Bune. Statea suspendat pe cea mai inalta craca, admirand soarele cum apune. „Aici nu o sa ne fie frica, amice.”. Contempla la cele mai nebunesti ganduri si isi imagina planeta asa cum era ea inainte: locuita de oameni. Acum nu mai existau oameni, ramasera decat ei … Continuă lectura →

Hyperspace of the two roads Se plimba pe malul marii cu nisipul fin in mâneci şi cu inima tatuată de emoţii. Emoţii care mai tari, care mai pline… simţea bucuria unui nou inceput, unui drum pe care il părăsise de mult iar acum revenea…«bine te-am regăsit, bun prieten« Era drumul destinat prosperităţii sufleteşti, atingerea unui … Continuă lectura →

Strada Imaginatiei, numarul 5. Ajuns aici, intra intr-o cafenea de pe coltul strazii. „Cafeneaua mintii mele plina de melancolici care au ratat ultimul tren, ca si mine de altfel.” isi zicea el cu un ton umil de s-ar fi inmuiat si ghetarii planetei. Trase un scaun si se aseza la masa. Alaturi de el se … Continuă lectura →

Dezamagire… Mergea chinuit, ca un peste pe uscat, ca un om lovit de toate bolile din lume. Nu vedea mare lucru in fata si chiar nu se chinuia sa inteleaga ce se ascunde dincolo de ceata asta imensa. O ceata atat de densa incat o puteai taia cu sabia… Teleghidat parca, ca un robot care … Continuă lectura →

Eram imbracat bine, boot-ii erau bine construiti si caldurosi, oferind protectie picioarelor mele. In spate, ca de obicei: o ranita mare, in care incarcasem visele, emotiile, trairile si cele necesare acestui drum. Vantul si ceata ma invaluiau, facand ca fata mea sa fie aspra si sa doara, precum 10 mii de sageti trase cu arcul … Continuă lectura →

Peretii camerei ma privesc nestingheriti cu ochii lor de glet, mazgalite de liniile fade a lampii. Imi doresc sa fiu un vultur – sa am aripi, sa pot zbura, sa ating crestetul muntiilor, vuietul raurilor; sa ajung acolo unde doresc intr`o clipita. Cateodata ma gandesc, ca viata asta este prea grea. Ne-am complicat-o singuri si … Continuă lectura →